Noul album The Mono Jacks: Ce se întîmplă?

Cu ocazia albumului precedent, Ușor distorsionat, scriam despre un foarte probabil epilog al rock-ului alternativ românesc, considerînd acel LP o line de hotar între ce a fost și ce urma să vină pe scena locală. Noile expresii sînt departe de referințele comune ale unui (aprox.) deceniu de mimetism și speranțe internaționale deșarte. Așa au apărut în ultimii ani proiecte cu alte ambiții, cărora le lipsește nu doar o așa-zisă mișcare regulată (și reglată de cluburi, promoteri și public), dar și o oarecare iluzie a succesului peste hotare (sau, cel puțin, așa vreau să cred), precum Cardinal (garage), Zimbru (synthpop), Cold Brats (punk), Baby Elvis (garage), Second Wave (southern goth), Om la lună (shoegaze & dream pop) sau Greetings Sugar (post punk & new wave). Pentru posteritate și context mai larg am republicat acea recenzie aici, pentru că link-ul original nu mai există.

Continuare →

Cea mai bună muzică românească din 2019

Pe tot parcursul anului trecut am încercat să fiu cît mai atent la muzica nouă românească și (aproximativ) în fiecare lună a apărut pe Scena9 o listă cu albume sau cîntece despre care am considerat necesar sau, mă rog, măcar distractiv să comentez. Unele mi-au scăpat, încep cu ele. Despre restul, găsiți mai multe în diverse link-uri. Așadar, într-o ordine accidentală.

Continuare →

Noul album Robin & the Backstabbers: Niciun cîntec deștept

Cine își mai aduce aminte videoclipul cîntecului „Minciună mai mare nu am”, care se găsește pe albumul Arhangel’sk, a doua parte a trilogiei Bacovia Overdrive, poate își mai aduce aminte de Andrei „Robin” Proca îmbrăcat în costum de scafandru și două momente: un gros plan cu afișul filmului Interstellar în plan secund și amuzamentul unor călători dintr-un metrou aglomerat în timp ce același Robin, în același costum de scafandru, ține în mîini un tort. Undeva între replica amară „Six billion people trying to have it all” a lui John Lithgow și joker-ul mizantrop & inoportun, pe acolo se situa acel disc „de autor”, cum îl numea Paul Breazu în Dilema veche, (poate?) cel mai trainic dintre toate. Prins fără voia lui între „atîtea lucruri de făcut” și „atîtea promisiuni de ţinut” („Cosmonaut”), Robin alege tragicomedia, sarcasmul, dar și melancolia cuprinsă în cîteva tag-uri: pămînt, pustiu, ploaie, jucării, hărți sau copii.

Continuare →

Noul album byron: Învățăturile Domnului Dan către copiii săi, corporatiștii

Într-un (prim) moment de inspirație, Daniel Radu & co. au hotărît în 2013 că al treilea lor album, 30 Seconds of Fame / 30 de secunde de faimă, să fie unul bilingv. Chiar dacă ani mai tîrziu, într-un interviu pentru Dilema veche, acuza limba română ca fiind „dificilă de folosit” și că sînt „puține discuri care o cinstesc”, cîntece precum „N-o să se întîmple azi”, „Jocul”, Colaj suprarealist” sau mai ales „Cu capul în nori” au cîștigat nuanțe deosebite (Spre exemplu, un vers inofensiv precum „The homeless is finally crowned / And I’m gonna be one of his knights!” a fost înlocuit cu altul mai perspicace: „Hoinarul e încoronat / Iar eu o să-i fiu ambasador”), iar byron devenea astfel un proiect intrigant, adică mai mult decît o trupă de exercițiu monoton & formalist în așa-zisul rock clasic, plus firimituri de fraze importate alandala.

Continuare →