Noul album Omul Cu Șobolani: Cine se (mai) combină?

Aproape imposibil să găsești în peisajul nostru o trupă mai încăpățînată stilistic, captivă într-o primă jumătate adolescentină a anilor 2000 și aparent etern nostalgică pentru spații odată alternative (chiar dacă în același timp safe & exclusiviste, dar asta e o discuție socio-politică în care nu intrăm acum) precum Lăptăria lui Enache, Vama Veche și așa mai departe. De aceea apar distonanțe precum „Binili învinge”, imn întîrziat cu vreo 10 ani dedicat unui radio-icoană a scenei alternative românești, Radio Guerrilla, un răcnet haotic despre care tind să cred că nici cei mai deștepți-decît-ai-celorlalți fani n-ar putea să înțeleagă misterul din spatele unor versuri ca „Noaptea minții cînd se lasă, sper să nu te prindă acasă”.

La fel putem vorbi și despre „Singur împotriva nimănui”, al cărui refren continuă cu „Dați-mi o bere și un cui”, un sarcasm mai degrabă inocent & blazat, care poate funcționa și invers – o auto-ironie mai mult sau mai puțin inconștientă. Tot la nereușite aș trece și „Băieții în alb” („Fetele sînt triste, băieții obosiți, rockerii s-au transformat în mielușei cuminți”) sau ce se întîmplă cînd OCS încearcă pedagogia unor trubaduri ca Pasărea Colibri.

Inevitabil, mai trebuie să luăm în considerare și fascinația recentă pentru politică, în ciuda convingerilor categoric contrare din trecut ale liderului, după cum aflam într-un interviu pentru Hotnews. Dar cît e rătăcire, cît e oportunism? Cît e experiment, cît e conformism? „Nu mă pune la vînzare, nu mă pune la încercare / Nu mă lăsa cu ochii în soare / Sînt mai mult decît vezi, sînt mai mult decît crezi”, încearcă Dan Amariei, al cărui copywriting încă ține trupa în viață după 22 de ani, să ne convingă că „rebelul” încă e acolo. Reușește și pe „Vorbești în somn”, un cântec care ar fi putut să fie scris pentru oricare dintre primele lor trei discuri: „Somn ușor, somn ușor / Treci să plîngi în dormitor / Dar ai grijă că vorbești în somn” e (cam) singurul moment autentic OCS (chiar dacă recunoaștem fenta) – adică tocmai atunci cînd, nevrotic, nu au încredere nici măcar în ei.

6/10 ★

___
Fotografie de Năluca, Control Club, 2019.